e bine ca te-ai razgandit la sfarsit...asta inseamna ca ai mai capatat experienta pe parcurs. si nu blogul te face unic, ci felul in care il folosesti si ce exprimi prin intermediul "Lui". dragute poze, cu sau fara obiectiv aburit, inainte sau dupa 2oua beri... se pare ca acum totul capata un sens:p (greu de crezut totusi)
hmmm... o chestie tare ciudata si misto in acelasi timp: nu cred ca am avut ocazia sa citesc ceva scris de tine pana acum, de cand cu blogul. iar acum realizez ce mult conteaza sa il cunosti pe cel pe care il citesti, pentru ca nici macar nu are nevoie de prea multe cuvinte ca sa se faca inteles. o persoana care te cunoaste citeste pur si simplu printre randuri sau mai bine zis dincolo de ele si stie exact ce vrei sa spui. in concluzie, daca-mi permiti o remarca la ceea ce s-a comentat anterior, nu vad unde e "razgandeala" de la sfarsit si nici ideea ca blogul te-ar face unic. vad mai degraba un "manifest" dotat cu o portie buna de optimism impotriva ahtierii noastre totale dupa tehnologia "dashteapta". si mai vad si dorinta de a fi "altfel" intr-o lume in care domina spiritul de turma. ... se poate sa ma-nsel... dar nu cred :) L
Deci,Blog me baby ! Deci, incep cu deci ca fiind concluzia unui nimic anterior pentru ca, "blogosferic vorbind", eu stau si ma intreb daca, deci inca o data, am ajuns la un stadiu atat de antisocial incat sa gasim ca unica terapie a singuratatii noastre aproape cioraniene, ultimul strigat fara voce, ultima si ultima forma discreta de a ne ascunde cosurile de pe fatza, deci, iarasi deci, singuratatea, frustarile, dramele, neintelesurile, acest medicament tragi-comic, "blogosociologia"....Sau "blogopsihoterapia"..."Blogopsihiatria"..."Blogoentropologia"...."Blogodepresivologia"...D'aia, deci, m-am gandit sa ma (b)loghez si eu, sa imi exprim gandul profan despre acest (b)logaritm prieten cu omu', amic cu comoditatea de a fi frumos online,(b)logic, e mai simplu, asa, deci, ma inreb retoric.." Dintre sute de catarge, cate oare le vor sparge, saiturile, blogurile?"...Succint, nu mai vreau la garsoniera, ma mut la blog, imi cumpar un blog de desen sa pictez padurile mele alegorice, imi iau si un webcam blogitech sa imi arat deci, nu va spun, si prima oara cand agatz o blonda in tramvai, o aduc la mine in blog, o asez in genunchi, o privesc cyber si o pun sa imi faca un blog-job...
Sunt de acord, nu blogul te face unic, tu esti unic (adica la fel ca toti ceilalti pentru ca toti suntem unici haha) Mai mult, fiecare, carandu-si cu grija unicitatea in spate, incearca sa razbeasca si prin secolul asta in care tot ce invatam este ca trebuie sa fim toleranti - fara discriminare, sa acceptam, sa ne adaptam, mai rau sa intelegem; si atunci, singurul care o sa dea din coada cand ne dam jos masca o sa fie mousse-ul prietenos de pe birou. Calculatorul = prietenul cel mai bun al omului imi aduce aminte de dilema depresivului care, cum spunea un personaj dintr-un film, nu vrea sa fie fericit pentru ca asta ar nega identitatea lui de depresiv; el vrea sa ramana nefericit ca sa-si confirme ca e depresiv - pentru ca daca ar fi fericit ar fi nevoit sa iasa in lume si sa traiasca, ceea ce poate fi destul de deprimant (a nu se interpreta ca te consider depresiv:-P) Pentru cei care se adapteaza si vor sa testeze puterea de socializare a unei priviri cyber,cum spune prietenul nostru de mai sus, ii invit sa dea o tura prin Second Life;)
Cum ma asteptam, prima oara nu a fost atat de bine...Desi ma plimbam aievea prin second life pana cand am intalnit o tipa patratzoasa grafic,( o fi placa mea video de vina) care m-a intrebat daca vreau sa facem sex...Nu am intrebat-o cum, punand o frana greu de stapanit imaginatiei mele, pentru ca stiam ca nu ne putem permite mai mult decat sa ne impingem reciproc in jocul marii singuratati si sa ne imaginam ca facem sex, fara sa stiu de altfel care este butonul pe care sa apas ca sa o fac sa se aseze totusi in genunchi...Una peste alta, cum spunea prietena de mai sus,ferice de cei care reusesc sa isi limiteze inner-ul social la blog, cinste maxima, resusiti sociali, savanti, matematicieni, IT-isti, savanti, poeti decazuti in network,filozofi online, refuzati de oglinda cu atrocitate, si toate astea, ferice de ei, supremii aceleasi drame de a nu putea spune ceva privind monitorul in ochi nu in inch.Va invit aidoma in Second Life, in asteptarea friguroasa a Third Life, Forth Life and so on, sa ne distram in forme perfect antigrafice, sa ne plimbam pe poduri virtuale, sa ne impingem reciproc la un colt de paradis virtual si sa ne imaginam ca facem dragoste.Pe un pat cu petale roz..Fara blog-job fiindca mama mi-a zis ca e pacat mare de la Dumnezeu, e satanic...
This project has been funded with support from the European Commission.This webblog reflects the views only of the author, and the Commission or the National Agency cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein.
SENS - The Society for Nonformal and Social Education
Education and Culture DG, "Youth in Action" Programm
6 comments:
e bine ca te-ai razgandit la sfarsit...asta inseamna ca ai mai capatat experienta pe parcurs. si nu blogul te face unic, ci felul in care il folosesti si ce exprimi prin intermediul "Lui". dragute poze, cu sau fara obiectiv aburit, inainte sau dupa 2oua beri... se pare ca acum totul capata un sens:p (greu de crezut totusi)
hmmm... o chestie tare ciudata si misto in acelasi timp: nu cred ca am avut ocazia sa citesc ceva scris de tine pana acum, de cand cu blogul. iar acum realizez ce mult conteaza sa il cunosti pe cel pe care il citesti, pentru ca nici macar nu are nevoie de prea multe cuvinte ca sa se faca inteles. o persoana care te cunoaste citeste pur si simplu printre randuri sau mai bine zis dincolo de ele si stie exact ce vrei sa spui.
in concluzie, daca-mi permiti o remarca la ceea ce s-a comentat anterior, nu vad unde e "razgandeala" de la sfarsit si nici ideea ca blogul te-ar face unic. vad mai degraba un "manifest" dotat cu o portie buna de optimism impotriva ahtierii noastre totale dupa tehnologia "dashteapta". si mai vad si dorinta de a fi "altfel" intr-o lume in care domina spiritul de turma.
... se poate sa ma-nsel... dar nu cred :)
L
ps. nice work with the picts :)b
Deci,Blog me baby !
Deci, incep cu deci ca fiind concluzia unui nimic anterior pentru ca, "blogosferic vorbind", eu stau si ma intreb daca, deci inca o data, am ajuns la un stadiu atat de antisocial incat sa gasim ca unica terapie a singuratatii noastre aproape cioraniene, ultimul strigat fara voce, ultima si ultima forma discreta de a ne ascunde cosurile de pe fatza, deci, iarasi deci, singuratatea, frustarile, dramele, neintelesurile, acest medicament tragi-comic, "blogosociologia"....Sau "blogopsihoterapia"..."Blogopsihiatria"..."Blogoentropologia"...."Blogodepresivologia"...D'aia, deci, m-am gandit sa ma (b)loghez si eu, sa imi exprim gandul profan despre acest (b)logaritm prieten cu omu', amic cu comoditatea de a fi frumos online,(b)logic, e mai simplu, asa, deci, ma inreb retoric.." Dintre sute de catarge, cate oare le vor sparge, saiturile, blogurile?"...Succint, nu mai vreau la garsoniera, ma mut la blog, imi cumpar un blog de desen sa pictez padurile mele alegorice, imi iau si un webcam blogitech sa imi arat deci, nu va spun, si prima oara cand agatz o blonda in tramvai, o aduc la mine in blog, o asez in genunchi, o privesc cyber si o pun sa imi faca un blog-job...
Sunt de acord, nu blogul te face unic, tu esti unic (adica la fel ca toti ceilalti pentru ca toti suntem unici haha)
Mai mult, fiecare, carandu-si cu grija unicitatea in spate, incearca sa razbeasca si prin secolul asta in care tot ce invatam este ca trebuie sa fim toleranti - fara discriminare, sa acceptam, sa ne adaptam, mai rau sa intelegem; si atunci, singurul care o sa dea din coada cand ne dam jos masca o sa fie mousse-ul prietenos de pe birou.
Calculatorul = prietenul cel mai bun al omului imi aduce aminte de dilema depresivului care, cum spunea un personaj dintr-un film, nu vrea sa fie fericit pentru ca asta ar nega identitatea lui de depresiv; el vrea sa ramana nefericit ca sa-si confirme ca e depresiv - pentru ca daca ar fi fericit ar fi nevoit sa iasa in lume si sa traiasca, ceea ce poate fi destul de deprimant (a nu se interpreta ca te consider depresiv:-P)
Pentru cei care se adapteaza si vor sa testeze puterea de socializare a unei priviri cyber,cum spune prietenul nostru de mai sus, ii invit sa dea o tura prin Second Life;)
Bafta si...multa inspiratie
Second blog job
Cum ma asteptam, prima oara nu a fost atat de bine...Desi ma plimbam aievea prin second life pana cand am intalnit o tipa patratzoasa grafic,( o fi placa mea video de vina) care m-a intrebat daca vreau sa facem sex...Nu am intrebat-o cum, punand o frana greu de stapanit imaginatiei mele, pentru ca stiam ca nu ne putem permite mai mult decat sa ne impingem reciproc in jocul marii singuratati si sa ne imaginam ca facem sex, fara sa stiu de altfel care este butonul pe care sa apas ca sa o fac sa se aseze totusi in genunchi...Una peste alta, cum spunea prietena de mai sus,ferice de cei care reusesc sa isi limiteze inner-ul social la blog, cinste maxima, resusiti sociali, savanti, matematicieni, IT-isti, savanti, poeti decazuti in network,filozofi online, refuzati de oglinda cu atrocitate, si toate astea, ferice de ei, supremii aceleasi drame de a nu putea spune ceva privind monitorul in ochi nu in inch.Va invit aidoma in Second Life, in asteptarea friguroasa a Third Life, Forth Life and so on, sa ne distram in forme perfect antigrafice, sa ne plimbam pe poduri virtuale, sa ne impingem reciproc la un colt de paradis virtual si sa ne imaginam ca facem dragoste.Pe un pat cu petale roz..Fara blog-job fiindca mama mi-a zis ca e pacat mare de la Dumnezeu, e satanic...
:)) mesaj pentru toti cei care "se bloggeaza": aveti grija de blogg-urile voastre ... ochii cititorilor merita asta!
Post a Comment